Am fost invitata la Hilton la cafea de o nemtoaica. Frumos la Hilton, frumoasa atmosfera. Cafea la bar pe marginea piscinei, soare, relaxant. Destul de plictisitoare tanti, sau poate e conflictul dintre generatii (ne despart totusi 30 de ani), dar se mentine frumos. Nici n-ar avea de ce sa nu o faca, avand in vedere ca sotul nu a fost niciodata de acord sa munceasca, asa ca timpul si l-a petrecut la "gym" si la "shopping". O fi rau.... o fi bine....
Apoi m-a luat cu Jepp-ul sa-mi prezinte casa pentru care plateste chirie modica suma de 5000 de dolari lunar.
Ne oprim in fata unui bloc nou construit in partea de sus a orasului. Paza la poarta, parcare acoperita (numai masini de CD, of course), sala de fitness la parter, cate un apartament pe etaj.
Deschide usa si aici mor. Un living imens, inalt de 5 metri, geamuri cat peretele de unde vezi tot orasul de sus. Ies pe balcon, ma uit in jos la piscina si-mi vine sa strig ca pe Titanic "I'm the king (or queen, whatever...) of the world!". Sau nu era Titanic? Oricum, nu conteaza.
Mobilat in stil asiatic, cu mobila adusa din Tailanda unde au petrecut 5 ani.
Bucataria (cu bucatar la pachet) e cat dormitorul in care stau eu aici (si dormitorul meu e mare!), un dormitor transformat in "TV Room" cu baia personala, un birou cu mobila de mahon si inca o baie imensa. "For guests" mi se explica.
Urc la etaj, balcon interior care da in living, 2 dormitoare fiecare cu baia lui, o "mica" bucatarie, un atelier de nu stiu ce pentru doamna, spalatorie si o camera transformata in depozit pentru ca au prea multe cutii.... In total, vreo 500m patrati de lux cum vezi prin filmele americane. Frumos si de bun gust as putea spune, foarte aerisit cum nu vezi la noi.
Deci da, la unii e bine...
No comments:
Post a Comment